…era un indemn pe care il auzeam destul de des in timpul antrenamentelor solicitante si care ma facea sa strang din dinti si sa pot. Aveam o satisfactie (poate) greu de inteles dupa un astfel de antrenament si il asteptam pe urmatorul cu mare interes. De mare ajutor mi-ar fi acum un astfel de indemn, dar nu pentru antrenament, ci pentru job. Iubesc ceea ce fac si dau totul in fiecare zi, dar am ajuns intr-un moment psihologic foarte delicat in care trebuie sa strang din dinti cu toata puterea. Se ofera cineva sa fie vocea din umbra? O seara magica!

Un mare sahist spunea ca intr-o partida de sah trebuie sa ai un plan. Oricat de prost ar fi el, dar trebuie sa il ai si sa te ti de el.  Mereu mi-a placut sa privesc viata si din perspectiva tablei de sah.

Oare iti poti alege piesa care sa fi pe aceasta tabla de sah sau cum iti este dat? Sunt convins ca poti! Chiar daca soarta nu ti-a dat sa fi un pui de “rege”, ci decat un amarat de “pion” care merge la pas si este destul de limitat de regulile jocului, tine numai de tine sa faci pe “nebunul” si sa iti depasesti conditia (totusi, urmand planul). Pana sa izbucneasca criza, cand forta de munca responsabila era la mare cautare, am tinut o sumedenie de interviuri care mai de care mai interesant. Veneau tineri fara nici un fel de experienta care, fara sa fi demonstrat ceva pana in acel moment, faceau pe “nebunii” intr-un mare stil. Nu vreau sa par depasit, dar cred foarte tare in faptul ca, pentru inceput, trebuie sa iti accepti conditia de “pion” umil, sa muncesti pana nu mai stii de tine, sa fi responsabil si abia apoi sa faci pe “nebunul”.

Vine momentul in care esti indreptatit sa faci pe “nebunul”, dar trebuie sa o faci cu cap si trebuie sa iti urmezi cu aceeasi strictete planul! Fi serios si dedicat pe ceea ce faci si, chiar daca nu vei ajunge un “rege”, vei stapani din ce in ce mai bine regulile jocului, astfel incat sa anticipezi cu usurinta miscarile.

Sunt foarte multi “regi” si “regine” care habar nu au frumusetea jocului si cum se joaca si e pacat.

Tipului pe care il veti vedea in filmulet (si nu numai lui), tot respectul si toata stima pentru miile de ore petrecute in sala, pentru toata munca si devotamentul fata de ceea ce face.

Gresesc cand spun ca sunt pe cale de disparitie asemenea personaje? …si nu ma refer neaparat in lumea sportului, ci, in general, in tot ceea ce intreprindem. Personaje care sa ia in serios tot ceea ce fac, devotate si care sa dea totul pentru atingerea respectivului obiectiv.

Mi se contureaza tot mai mult ideea si imaginea ca nu prea mai avem obiective, sau daca avem, sunt superficiale si prostesti. Ca nu mai exista seriozitate, ca nu mai muncim si ca asteptam sa ne vina totul intr-un mod cat mai usor cu putinta.

Poate ca exagerez eu… desi, ma tem ca nu.