Eram destul de mic dar, vag, imi mai aduc aminte de perioada comunista in care se faceau colectari de maculatura si alte cele. Daca nu gresesc, era o actiune nationala si nici nu se punea problema ca toate acestea sa nu fie colectate si refolosite.
Nu sunt eu cel mai mare ecologist si sunt constient ca multe alte lucruri trebuiesc puse la punct, dar pe bune ca era treaba… din foarte multe puncte de vedere.
Una peste alta, de vreo 2 saptamani am portbagajul masinii plin de reviste, caiete, cursuri si ce au mai adunat fetele de prin debara si tot incerc sa ajung la un centru de colectare. Ajung eu pana la urma…
De ce nu?

Iubirea te face mai bun. Iubirea te face sa zbori, sa ierti, sa intelegi, sa oferi si sa uiti de vanitate. Iubirea imblanzeste, vindeca, transforma si te face sa te simti cel mai important om de pe intreg pamantul.

Iubiti si iertati pentru o lumea mai buna!

Am auzit mai multi apropiati ca ar fi tentatati sa zica despre mine ca sunt o persoana foarte pesimista si negativista. Fratilor, nu este deloc asa! Sunt extrem de optimist si increzator.

Daca am momente cand ma gandesc la batranete, la moarte etc., nu inseamna ca sunt “emo”. Pur si simplu o fac la modul cel mai constructiv posibil, cu gandul de a trai o viata onorabila si a respecta ceea ce ma-nconjoara.

Provin dintr-o familie modesta din punct de vedere financiar. Am muncit atat pentru necesitati cat si pentru micile placeri ale vietii. Asi fi ajuns astazi aici daca nu eram o persoana increzatoare, daca nu ridicam fruntea ori de cate ori avea motive sa fie plecata? Nu cred! Viata este atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu ai incredere ca iti poate fi mai bine. Totul este sa o respecti, sa te respecti si sa muncesti pt asta.

Nu vorbesc din carti (asa cum am mai auzit-o), ci din ceea ce am trait si traiesc. Problema este ca, de cele mai multe ori, privim lucrurile dintr-un punct de vedere extrem de egoist si nu vrem sa vedem mai departe. Ne impotmolim in ideea ca “vai, ce lucru rau mi s-a-ntamplat mie si ce crunta este viata” si ne limitam la asta. Este o lectie de viata sa mergi fie si 30 de min intr-un spital ca…Fundeni sa zicem si vei realiza ca ceea ce ti s-a-ntamplat tie este un nimic. Sunt oameni care pierd cate putin pe zi ce trece si inca au puterea sa se bucure de soarele care rasare, sa faca o gluma si sa zambeasca.

Din mica experienta de viata pe care am avut-o pana acum, am mai invatat ca poti muta si muntii daca ai incredere, crezi cu toata fiinta in acel ceva, iti doresti si muncesti.

- Bah, de maine am decis sa ma las de tigari. Nu se mai poate asa! (spune el, tragand adanc in piept un fum)

- Bravo bah! Si eu am zis ca de luni ma apuc de dieta ca am cam facut burta. Saptamana viitoare chiar o sa-mi fac si abonament la sala.

De maine se-ntampla toate lucrurile bune. Vom fi mai intelegatori, ne vom spala pe dinti in fiecare dimineata si seara si vom alerga,  vom fi mai responsabili, vom posta in fiecare zi ), le vom spune si le vom demonstra celor dragi ca tinem la ei etc. etc. Toate de maine! 

Este exact ca pe afisul ala memorabil din unele birouri: in acest birou se fumeaza maine!

Sunt trist si neputincios in a-mi raspunde cu adevarat.

Alergam zi de zi, ceas de ceas, chipurile pentru a ne depasi conditia. Care conditie? Suntem din ce in ce mai invaluiti in cotidian si nu ne mai ramane timp de nimic. Lucrez si am prieteni care lucreaza de dimineata pana seara. Cunosc oameni care pornesc tot felul de afaceri care ii acapareaza cu totul si nu mai au timp nici macar de propriul copil. Asi putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple… Intrebarea este pentru ce?

Pentru ce uitam si lasam sa treaca pe langa noi lucruri simple, pline de substanta si care iti umplu sufletul de liniste si impacare? De ce nu putem renunta la faima, la masina de 150 de cai si peste? Poate pentru ca ne place? Poate pentru ca asta ne face sa ne simtim bine si se bifeaza vorba ca important este sa fi impacat cu situatia ta? Cam superficial!

Sau poate ca asa este viata si, mai ales atunci cand apare familia, respectiv responsabilitatile care se impun, nu mai ai cum sa gandesti si sa actionezi asa idealistic.

Pe langa toate atitudinile pozitive pe care le adopt si la care am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult, mi-a trecut prin gand ca trebuie sa fac ceva ce intentionez demult. Ma duc sa donez sange! …pentru cei care au nevoie, pentru mine, poate chiar pentru tine.

Citeam ultimul post a lui Bendeac in care scrie despre imbecilii care sustin anumite lucruri despre Elena Basescu, despre fisc, sectorul 5 etc., si ma gandeam la ceva. Dupa cum spuneam si in comment-ul de acolo, poate ca traiesc inca trauma inceputului de saptamana si de-asta gandesc asa, dar,  oare nu ar fi mai bine sa ne oprim un pic din a tot discuta despre “cocalarii” care ne-nconjoara, despre ignoranta generala etc. si sa incercam sa luam atitudine? Sa incercam, asa cum dezbatem in fiecare zi toate mizeriile astea, sa promovam valori si sa indemnam la schimbare.

Tinere, in loc sa stam toata seara pe “mess” sau la televizor, hai sa citim o carte si apoi sa povestim ce ne-a impresionat. Hai sa mergem din cand in cand la o piesa de teatru, sa facem sport pentru sanantatea noastra si sa ducem in buzunar hartia, pana la primul cos, in loc sa o aruncam instinctual pe jos. Hai sa o ajutam sa traverseze pe batranica aceea care abia se mai tine pe picioare. Hai sa nu mai piratam, ci sa platim.

Stiu, o sa vi sa imi spui ca asta este sistemul iar schimbarea treabuie sa vina din alta parte. Ai dreptate, dar cred al naibii de tare ca totul tine de noi, de fiecare in parte. Hai sa spunem nu ignorantei, spagii, drogurilor…

Ia atitudine!

Via Renu am primit un link prin care am aflat ca pe data de 28 martie, la ora 20.30, se vor stinge luminile in 377 orase din toata lumea. Este o actiune impotriva incalzirii globale.

Propun o leapsa tuturor blogerilor (bendeac, cristi m, tudor, roberto, puttycat, matei, serban h, zoso, fefe)  pentru o informare in stil viral (roberto stie ) ).