Sunt trist si neputincios in a-mi raspunde cu adevarat.

Alergam zi de zi, ceas de ceas, chipurile pentru a ne depasi conditia. Care conditie? Suntem din ce in ce mai invaluiti in cotidian si nu ne mai ramane timp de nimic. Lucrez si am prieteni care lucreaza de dimineata pana seara. Cunosc oameni care pornesc tot felul de afaceri care ii acapareaza cu totul si nu mai au timp nici macar de propriul copil. Asi putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple… Intrebarea este pentru ce?

Pentru ce uitam si lasam sa treaca pe langa noi lucruri simple, pline de substanta si care iti umplu sufletul de liniste si impacare? De ce nu putem renunta la faima, la masina de 150 de cai si peste? Poate pentru ca ne place? Poate pentru ca asta ne face sa ne simtim bine si se bifeaza vorba ca important este sa fi impacat cu situatia ta? Cam superficial!

Sau poate ca asa este viata si, mai ales atunci cand apare familia, respectiv responsabilitatile care se impun, nu mai ai cum sa gandesti si sa actionezi asa idealistic.

Un mare sahist spunea ca intr-o partida de sah trebuie sa ai un plan. Oricat de prost ar fi el, dar trebuie sa il ai si sa te ti de el.  Mereu mi-a placut sa privesc viata si din perspectiva tablei de sah.

Oare iti poti alege piesa care sa fi pe aceasta tabla de sah sau cum iti este dat? Sunt convins ca poti! Chiar daca soarta nu ti-a dat sa fi un pui de “rege”, ci decat un amarat de “pion” care merge la pas si este destul de limitat de regulile jocului, tine numai de tine sa faci pe “nebunul” si sa iti depasesti conditia (totusi, urmand planul). Pana sa izbucneasca criza, cand forta de munca responsabila era la mare cautare, am tinut o sumedenie de interviuri care mai de care mai interesant. Veneau tineri fara nici un fel de experienta care, fara sa fi demonstrat ceva pana in acel moment, faceau pe “nebunii” intr-un mare stil. Nu vreau sa par depasit, dar cred foarte tare in faptul ca, pentru inceput, trebuie sa iti accepti conditia de “pion” umil, sa muncesti pana nu mai stii de tine, sa fi responsabil si abia apoi sa faci pe “nebunul”.

Vine momentul in care esti indreptatit sa faci pe “nebunul”, dar trebuie sa o faci cu cap si trebuie sa iti urmezi cu aceeasi strictete planul! Fi serios si dedicat pe ceea ce faci si, chiar daca nu vei ajunge un “rege”, vei stapani din ce in ce mai bine regulile jocului, astfel incat sa anticipezi cu usurinta miscarile.

Sunt foarte multi “regi” si “regine” care habar nu au frumusetea jocului si cum se joaca si e pacat.

In acest weekend am fost la Kidex. Da, da, ati citit bine! Am fost la Kidex din doua motive: unul, din dragoste pentru copii, iar atmosfera de acolo, cand ii vezi pe toti micutii aia adorabili, este extraordinara, si altul, pentru studioul foto organizat de ChicBebe, unde s-au facut fotografii profesionale micutilor. Toate bune si frumoase pana aici…

Dupa cum ma asteptam, m-am tot invartit cu masina vreo 30 de minute pana am reusit sa gasesc un loc obscur de parcare tocmai langa cladirea “Casa Presei”. In drumul pe care l-am parcurs de la masina pana la intrarea in targ, mare mi-a fost mirarea sa vad cum SE SPALAU TROTUARELE cu jet si solutii biodegradabile. Am citit despre asemenea actiuni si pe blogul lui Roberto si am vazut si seara la stiri cum ca a fost o actiune destul de mare in tot Bucurestiul. Deci, woww! Insa, marele meu semn de intrebare este ce facem cu “romanasul” care scuipa, isi arunca ambalajul si mucul de tigara pe jos???

Foarte bine spunea Zoso: “Curăţenia începe cu oamenii. Cu fraieri ca Bucurenci sau Dumitrescu, care în loc să facă burtă de la bere, stau şi plantează pomi. Cu fiecare din noi.” Asadar, consider de mare necesitate o super actiune sustinuta de educare a maselor.

Un alt caz foarte emotionant pe care il postez aici in speranta ca ingerasul asta mic isi va capata vederea intr-o zi. Stiu ca poate va plictisesc cu chestiile astea si ca nu aveti timp sau bani (”sunt atatea cazuri…”) sa ii ajutati, dar, in ceea ce ma priveste, m-am gandit ca luna asta voi iesi de 2 ori mai putin in oras si…se poate.

Intreaga poveste si modalitatile prin care poate fi ajutat aici, poveste preluata de la Bendeac.

Eu am preluat postul de pe blogul lui Tudor Chirila care, la randul lui, l-a preluat de pe alt blog si tot asa. Este un gest nobil si uman pe care ar trebui sa il facem cu totii atunci cand un semen de-al nostru are nevoie. Chiar si 10 lei conteaza!

Discutam, in urma cu ceva vreme, cu taticul unui pusti de vreo 4 ani, care era extrem de ingrijorat si speriat de perioada in care va incepe pustiul scoala.  Trecand intr-o zi prin fata unei scoli, a surprins o scena ingrozitoare: 2 copii de scoala primara s-au luat la cearta, au inceput sa se imbranceasca, moment in care unul dintre ei a scos un cutit la celalalt!!! Cam prin ce poate sa treaca un parinte, vazand o astfel de scena?

Dupa parerea mea, la vremurile actuale, este cu mult mai greu sa fi parinte (un bun parinte) decat acum 20 de ani, spre exemplu.

O saptamana spornica!

Aseara preluam, oarecum, postul cu valorile de pe blogul lui Cristi Margarit iar acum preiau un post de pe blogul lui Tudor Chirila. Nu vreau sa devina o regula, dar este vorba despre ceva cu adevarat important care, asa cum zice si Tudor, trebuie dat mai departe pana umple tot internetul si face cineva ceva.

In Sinaia a murit un om. Nevinovat. Din bataie de joc.