Hajime! Ichi, ni, san, shi, (kimonourile plesnesc la unison in lovitura) go, roku, shichi, hachi, ku, jyu-u. KIAI!!!! …totul intr-o disciplina desavarsita, concetrat la maxim pe ceea ce faci. Toate gandurile te-au parasit si nu esti decat tu cu tine. Nu te mai poate distrage nimic. Nu mai simti oboseala si durerea. Dai totul! Te autodepasesti cu fiecare antrenament iar asta iti da o putere nebanuita. Doua ore in care cei 20 de practicanti devin unul prin sincronul loviturii si scopul comun.

In cate sali mai gasesti solemnitatea si rigurozitatea specifica?

De altfel, extrapolat pe orice arie…

Domo arigato!

Fuck… e (era) aproape 2 noaptea si inca nu m-a luat somnul. In contextul in care merg la sala de 4 ori pe saptamana pentru antrenamentul de masa si 1 data, de 2 ori pentru aerobic, nu este bine deloc. Pe langa alimentatia pusa la punct si suplimentele pe care le iau, clar trebuie si odihna pe masura. Totusi nu imi fac griji pentru ca este doar o intamplare.

05.59 si ma trezesc ca programat cu cateva clipe inainte sa sune ceasul. Sunt mai fresh decat mi-am inchipuit. Echipamentul era pregatit de cu seara si nu mi-a luat decat foarte putin sa fiu iesit pe usa. Placut de rece dimineata si a fost o alegere buna sa merg cu autobuzul.

06.55 si eram in vestiar. Demult nu m-am mai trezit asa bine… Incalzire temeinica (15 min) si aproape o ora la intensitate maxima (piept si triceps). Alte 15 minute de stretching pentru picioare (vreau sa-mi recapat mobilitatea de acum cativa ani). Gata! Dush fierbinte, proteina cu dextroza si o noua zi in care nimic nu ma va indispune.

Deseara, Step & Sculpt!

Morala: it`s up to us! …si totul este mult, dar mult mai usor cand faci cu placere ceea ce faci

Am facut-o si pe asta!

Astazi, dupa antrenamentul de piept si triceps am intrat la ora de aerobic (step & sculpt). Nu aveam nici un dubiu ca este ceva cu adevarat serios si pentru care trebuie sa fi intr-o foarte buna forma pentru a tine pasul dar, mi-a fost confirmata pe deplin ideea pe care o aveam. Ooo da!

Cine zice ca aerobicul este pentru ”gagici” si este ceva ”flu flu” se-nseala amarnic. Si, chiar daca antrenamentul de masa nu prea se pupa cu aerobicul, ma apuc de aerobic.

…mai vedem peste 1 luna daca se mai amuza asa copios iubita mea. )

ante scriptum: citez – “stimabile, cuvantul “asi” este pluralul substantivului as… care nu are nimic de-a face cu verbul. as face, as drege, as merge, as fute… etc. `tu-i mama ei de gramatica romana”. Tarana-n cap si scris corect pe viitor (acum nu modific pt ca e tardiv). Multumiri Clujului!

9 luni de cand am inceput cu sala de forta. 5 luni cate 5 zile pe saptamana iar de 4 luni, cate 4 zile pe saptamana. Multi nici nu m-au bagat in seama, zicand in sinea lor ca nu ma tine si ca este doar un impuls de moment. Altii au fost doar sceptici.

E bine, nu ca m-a tinut, dar a devenit un stil de viata. Sala, alimentatie, suplimente, odihna…

Trebuie sa recunosc, insa, ca, la inceput, am simtit-o ca pe un refugiu pentru ca nu m-am mai tinut de Jiu Jitsu  si, oricat am incercat sa trec peste fara sa ma afecteze, am suferit mult si mi-asi fi dorit ca lucrurile sa stea altfel. Dar, vorba aia, “uneori pierzi, alteori castigi” (cunoscatorii stiu).

Fara dar si poate trebuie sa ii multumesc lui Dragos (”colegul de fiare”) pentru ca “m-a tras” dupa el atunci cand aveam nevoie, pentru ca am invatat multe de la el si impreuna cu el. De asemenea, multumiri si jos palaria in fata lui Cristi Margarit pentru tot ce face si pentru cate am invatat de pe forumul lui, Getfit. Nu in ultimul rand, suplimente.ro “rulz”.

Ca majoritatea lucrurilor din viata noastra (cel putin de la o anumita varsta), totul tine numai de noi.

Ne vedem la sala!

“Astazi, ciorba de varza si…rabdari prajite” sau “am inceput saptamana de carne, dupa care urmeaza saptamana de fructe” etc. etc. Multa lume chiar isi pune speranta in asemenea bazaconii si nu se gandesc cat de mult isi fac rau.

Nu sunt eu cel mai in masura si nu are nici un rost sa vin si sa scriu despre ce-nseamna o alimentatie diversificata si bogata (carbohidrati, proteine, grasimi sanatoase etc.) dar, pot sa scriu alte lucruri din experienta pe care o traiesc acum.

Am atins un varf de 89 de kg pe vremea (acum cateva luni) cand “traiam ca sa mananc”. Efectiv, ma trezeam noaptea deschideam frigiderul si infulecam cateva prajituri/ciocolata etc. Eram maniac.  Cand m-am oprit, cat de cat, din nebunia aia, am ajuns si stagnat pe la 87 de kg. Astazi, dupa 2 luni, am ajuns la 80,5 kg! Cum? Prin motivare, perseverenta, munca si cumpatare. La modul cel mai sanatos posibil.

De 2 luni de zile, luni, marti, joi, vineri – sala de forta, miercuri – cardio (alergat, coarda, innot), nu mai mult de 1 – 1,5 ore/zi + alimentatie cumpatata. Fara prajeli, fainoase, sucuri etc.

E sanatos, ma simt foarte bine si se poate. Iti trebuie doar AMBITIE si un motiv solid.

p.s.: multumirile de rigoare lui Dragos

Macar de dragul vremurilor vechi in care eram un impatimit suporter si nu lipseam de la nici un meci al favoritilor, tin sa felicit Urziceniul pentru campionatul castigat. O echipa mica, cu jucatori fara pretentii de mari “vedete” si un antrenor ambitios si cu mult tact.

Felicitari!

Se numeste wii fit!

Astazi a fost a doua zi din programul de 2 luni pe care mi l-am setat. Sunt rupt dupa 30 de min de “balance exercises” si “muscles exercises”.

E foarte tare!

Kamara vs Mirela Parjol

Dupa ce am vazut opinia generala despre societatea in care traim, m-am gandit sa aflam ce face omul modern pentru sanatatea lui.

Asadar, pentru urmatoarea saptamana, gasiti in partea dreapta chestionarul “Ce faci pentru sanatatea ta”.

Sa vedem…

Tipului pe care il veti vedea in filmulet (si nu numai lui), tot respectul si toata stima pentru miile de ore petrecute in sala, pentru toata munca si devotamentul fata de ceea ce face.

Gresesc cand spun ca sunt pe cale de disparitie asemenea personaje? …si nu ma refer neaparat in lumea sportului, ci, in general, in tot ceea ce intreprindem. Personaje care sa ia in serios tot ceea ce fac, devotate si care sa dea totul pentru atingerea respectivului obiectiv.

Mi se contureaza tot mai mult ideea si imaginea ca nu prea mai avem obiective, sau daca avem, sunt superficiale si prostesti. Ca nu mai exista seriozitate, ca nu mai muncim si ca asteptam sa ne vina totul intr-un mod cat mai usor cu putinta.

Poate ca exagerez eu… desi, ma tem ca nu.