Am auzit mai multi apropiati ca ar fi tentatati sa zica despre mine ca sunt o persoana foarte pesimista si negativista. Fratilor, nu este deloc asa! Sunt extrem de optimist si increzator.

Daca am momente cand ma gandesc la batranete, la moarte etc., nu inseamna ca sunt “emo”. Pur si simplu o fac la modul cel mai constructiv posibil, cu gandul de a trai o viata onorabila si a respecta ceea ce ma-nconjoara.

Provin dintr-o familie modesta din punct de vedere financiar. Am muncit atat pentru necesitati cat si pentru micile placeri ale vietii. Asi fi ajuns astazi aici daca nu eram o persoana increzatoare, daca nu ridicam fruntea ori de cate ori avea motive sa fie plecata? Nu cred! Viata este atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu ai incredere ca iti poate fi mai bine. Totul este sa o respecti, sa te respecti si sa muncesti pt asta.

Nu vorbesc din carti (asa cum am mai auzit-o), ci din ceea ce am trait si traiesc. Problema este ca, de cele mai multe ori, privim lucrurile dintr-un punct de vedere extrem de egoist si nu vrem sa vedem mai departe. Ne impotmolim in ideea ca “vai, ce lucru rau mi s-a-ntamplat mie si ce crunta este viata” si ne limitam la asta. Este o lectie de viata sa mergi fie si 30 de min intr-un spital ca…Fundeni sa zicem si vei realiza ca ceea ce ti s-a-ntamplat tie este un nimic. Sunt oameni care pierd cate putin pe zi ce trece si inca au puterea sa se bucure de soarele care rasare, sa faca o gluma si sa zambeasca.

Din mica experienta de viata pe care am avut-o pana acum, am mai invatat ca poti muta si muntii daca ai incredere, crezi cu toata fiinta in acel ceva, iti doresti si muncesti.