Un domn de pe plaiuri moldave si care are o inima mare, m-a sfatuit sa ) cand afara ploua. Afara ploua fara-ncetare de ieri si, prin urmare, am inceput sa zambesc. Nu mai e mult pana la a rade… Adevarul e ca poti sa-i injuri pe cei ce te uda (nesimtitii de la volan care trec pe langa trotuar in viteza) si razand.

Cred ca am sa aplic aceasta strategie (rasul) si la fiecare sfarsit de luna cand sunt “jdemii” de situatii, anexe si facturi si am sa ma gandesc la bunul meu prieten care mi-a dat acest sfat.

Asadar, zambiti si, de ce nu, radeti cat puteti voi!

…multumiri domnului “francoise”

Cand afara ploua, fluturii se adapostesc sub frunzele plantelor ce ii salveaza de la pieire. Cand afara ploua,  gandurile celor mai romantici dintre noi zboara catre inaltul cerului. Cand afara ploua, totul in jur devine gri si apasator, asterandu-se in sufletele multora un plictis dureros. Cand afara ploua traficul devine infernal iar nervii sunt mai excitati ca de obicei. Cand afara ploua, iar tu te-ndrepti (pe jos) catre o locatie pentru a te vedea cu cineva, iar nesimtitii si ignorantii de la volan trec in cea mai mare viteza pe langa trotuar, risti sa  fi udat pana la piele (pofta buna celor care au facut acest gest in seara asta). Cand afara ploua si ceasul indica ora 21.49, stai docil la birou si gandesti strategii pentru bunul mers al lucrurilor (daca nu asi fi bolnav nu asi face asta). Cand afara ploua, nu se poate decora hartie, iti tii echipele in garaj ca sa faca cutii pentru zile insorite, injuri in gand pentru ca ti-ai uitat umbrela in graba faptului ca ceasul indica 8.50, iar tu trebuie sa fi la birou la 9.00 (un exemplu la-ntamplare) si multe alte lucruri, cand afara ploua.

Tie ce-ti trece prin gand sau ce sentiment ai? …cand afara ploua.

Rapiti-va 10 minute din timp si cititi un indemn. …mai ales pentru cei tineri

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/01/zilele-lui-nicolae-ceausescu.html

A fost o zi destul de incarcata astazi. Din toate punctele de vedere.

Pentru a nu stiu cata oara, mi-a fost dat sa realizez ca rasplata, fie ea si morala, pentru tot ceea ce faci cu responsabilitate si constiinciozitate, de cele mai multe ori, lipseste cu desavarsire. Nu-ti ramane decat sa te multumesti cu sentimentul de impacare al lucrului bine facut si sa ignori ranjetul perfid al celui care se crede superior. Stimabile, cu toata impacarea si sinceritatea care ma incearca in aceste momente, iti spun ca esti un nimeni! Un nimeni cu influenta intr-o lume cu susu-n jos. Dar, pentru mine, tot un nimeni esti.

Un singur lucru vreau sa-ti mai transmit, citandu-l pe Eminescu (sunt versuri ce mi le rostesc mie – daca nu era clar):

Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi si noua toate;

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramai la toate rece.

p.s.: orice asemanare cu nume sau personaje este pur intamplatoare. nu sunt decat ganduri ratacite.

Cel putin pana in momentul de fata, conform celor care au votat, ideea generala este ca traim intr-o societate atat de “murdara” incat ni se face scarba si nici macar sa mai ripostam in vreun fel nu ne mai arde. Dar ce te faci ca EI (”smecherii” care ne conduc) nu fac altceva decat sa rada si sa-si bata joc si mai tare de fiecare din noi. Oare vom invata vreodata ceva? Recunosc! Ultima oara am fost si eu la vot in ideea mea naiva de a nu-i lasa pe altii sa aleaga pentru mine…GRESIT! Ce s-a-ntamplat? …si-au batut joc de mine si de noi toti. Ce voi face la prezidentiale? “Mumu” voua, lipitori ce va zice politicieni, ca nu mai merg la vot!  

Ca bine zicea Eminescu: “Cum nu vii tu Tepes, doamne, ca punand mana pe ei, / Sa-i imparti in doua cete, in smintiti si in misei, / Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni, / Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!”

Cam cat de idiot trebuie sa fi?

Astazi se implinesc 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane.

Tipului pe care il veti vedea in filmulet (si nu numai lui), tot respectul si toata stima pentru miile de ore petrecute in sala, pentru toata munca si devotamentul fata de ceea ce face.

Gresesc cand spun ca sunt pe cale de disparitie asemenea personaje? …si nu ma refer neaparat in lumea sportului, ci, in general, in tot ceea ce intreprindem. Personaje care sa ia in serios tot ceea ce fac, devotate si care sa dea totul pentru atingerea respectivului obiectiv.

Mi se contureaza tot mai mult ideea si imaginea ca nu prea mai avem obiective, sau daca avem, sunt superficiale si prostesti. Ca nu mai exista seriozitate, ca nu mai muncim si ca asteptam sa ne vina totul intr-un mod cat mai usor cu putinta.

Poate ca exagerez eu… desi, ma tem ca nu.

Dupa o jumatate de zi extrem de… “interesanta” de birou, m-am decis sa ma tin de cuvant si sa va ofer detalii despre expozita mentionata intr-un post anterior (ca sa fiu sincer, am fost mult mai egosit – am vrut sa ma duc pentru mine, punct, nu neaparat pentru a ma tine de cuvant).

O data ajuns, fara a-mi da seama foarte bine, m-am trezit intr-un “karousel” care m-a purtat printr-o alta lume…invaluit fiind de o liniste misterioasa. Fiecare dintre artisti parca incerca sa imi sopteasca momentul declansarii…sa ma faca sa privesc dincolo de umbre si lumini.

Fara a exagera in vreun fel (cel putin la modul constient), a fost ca un vis cu sunet… Un vis ce vi-l recomand fiecaruia.

p.s. 1: iertare le cer artistilor ale caror creeatii le-am imortalizat si nu ii mentionez cum s-ar cuveni

p.s. 2: in galerie gasiti “imortalizarile”

p.s. 3: ii multumesc domnei/domnisoarei (iertat sa fiu pentru inexactitate) din expozitie pentru subtila incercare de incurajare in a impartasii fotografiile pe care le fac

Neata buna si o zi spornica “tutulol”!