Cu fiecare kilometru, se lasa incet intunericul. Urmaresc absent linia intrerupta de pe asfalt si nu sunt in stare de mai mult. Sunt gol cu totul! …in minte, in suflet…ca atunci cand ai pierdut tot ce aveai si simti ca nu mai are rost nimic.
Cu toate astea iti raman doua lucruri. Dumnezeu si prietenii. La Dumnezeu ma rog, ducandu-ma cu disperare catre prietenii care sa ma faca sa uit. Sa uit si sa pot merge mai departe.
E deja intuneric!

Gata sala pe ziua de azi. A fost bine! Acum nu vreau decat sa ma trantesc in pat si sa incerc sa dorm. Adanc si fara vise.

Ce va mai aduce ziua de maine?

Nu mai e tango, deci…tiganeasca!

Mi-a luat cam 1 an si ceva sa imi dau seama ca nu prea am nimic de spus, in afara unor ganduri personale care nu au de ce sa intereseze pe cineva… E bine si acum.

Mai raman pe facebook.

Fiti buni!

p.s. Ro, trece-l pe offline, te rog!

Hajime! Ichi, ni, san, shi, (kimonourile plesnesc la unison in lovitura) go, roku, shichi, hachi, ku, jyu-u. KIAI!!!! …totul intr-o disciplina desavarsita, concetrat la maxim pe ceea ce faci. Toate gandurile te-au parasit si nu esti decat tu cu tine. Nu te mai poate distrage nimic. Nu mai simti oboseala si durerea. Dai totul! Te autodepasesti cu fiecare antrenament iar asta iti da o putere nebanuita. Doua ore in care cei 20 de practicanti devin unul prin sincronul loviturii si scopul comun.

In cate sali mai gasesti solemnitatea si rigurozitatea specifica?

De altfel, extrapolat pe orice arie…

Domo arigato!

Fuck… e (era) aproape 2 noaptea si inca nu m-a luat somnul. In contextul in care merg la sala de 4 ori pe saptamana pentru antrenamentul de masa si 1 data, de 2 ori pentru aerobic, nu este bine deloc. Pe langa alimentatia pusa la punct si suplimentele pe care le iau, clar trebuie si odihna pe masura. Totusi nu imi fac griji pentru ca este doar o intamplare.

05.59 si ma trezesc ca programat cu cateva clipe inainte sa sune ceasul. Sunt mai fresh decat mi-am inchipuit. Echipamentul era pregatit de cu seara si nu mi-a luat decat foarte putin sa fiu iesit pe usa. Placut de rece dimineata si a fost o alegere buna sa merg cu autobuzul.

06.55 si eram in vestiar. Demult nu m-am mai trezit asa bine… Incalzire temeinica (15 min) si aproape o ora la intensitate maxima (piept si triceps). Alte 15 minute de stretching pentru picioare (vreau sa-mi recapat mobilitatea de acum cativa ani). Gata! Dush fierbinte, proteina cu dextroza si o noua zi in care nimic nu ma va indispune.

Deseara, Step & Sculpt!

Morala: it`s up to us! …si totul este mult, dar mult mai usor cand faci cu placere ceea ce faci

Stop, stop, stop…STOP!!!!

Nu, nu e bine! Nu imi place deloc! Fi mai implicat… vreau sa vad ca respiri rolul asta! Nu mai face totul atat de mecanic si absent! Trebuie sa fi aici, sa radiezi, sa se vada ca ceea ce faci iti place! Si inca ceva… invata sa privesti mai departe si, atunci cand este cazul, sa tratezi global situatia in care te afli! Nu te mai opinti in toate maruntisurile!

Hai ca intram din nou!

Motor…actiune!

p.s.: din pura observatie

“Dancing bears
Painted wings
Things I almost remember
And a song someone sings
Once upon a December
Someone holds me safe and warm
Horses prance through a silver storm
Figures dancing gracefully
Across my memory…”

Am facut-o si pe asta!

Astazi, dupa antrenamentul de piept si triceps am intrat la ora de aerobic (step & sculpt). Nu aveam nici un dubiu ca este ceva cu adevarat serios si pentru care trebuie sa fi intr-o foarte buna forma pentru a tine pasul dar, mi-a fost confirmata pe deplin ideea pe care o aveam. Ooo da!

Cine zice ca aerobicul este pentru ”gagici” si este ceva ”flu flu” se-nseala amarnic. Si, chiar daca antrenamentul de masa nu prea se pupa cu aerobicul, ma apuc de aerobic.

…mai vedem peste 1 luna daca se mai amuza asa copios iubita mea. )

Stau pe balcon si ascult greierii cum canta. Pentru cateva clipe incerc sa nu ma mai gandesc la nimic si sa ma bucur in voie de liniste si adierea racoroasa a vantului.
Pana la urma tot lucrurile simple aduc bucurie si liniste…
Noapte buna!